Personalitate multilaterală (absolvent al Institutului Politehnic din Chișinău, poet, eseist, istoric și nu doar), Iurie Colesnic este un cunoscător preeminent al destinului Basarabiei de la 1812 încoace. Apărută în 2004, enciclopedia ”Generația Unirii” este o dovadă solidă a faptului că Iurie Colesnic valorizează consecvent anul 1918 în contextul istoriei naționale; de fapt, impunătorul tom poate fi privit fără nici o îndoială și ca o sinteză a unor notabile proiecte precedente precum seria”Basarabia necunoscută” (care numără până în prezent 9 volume), enciclopedia ”Sfatul Țării”, monografia ”Pantelimon Halippa – Apostolul Unirii”, cartea de eseuri ”Doina dorurilor noastre” et cetera.
Or, dacă anterior Iurie Colesnic s-a referit la chestiunea Unirii în general din perspectiva Basarabiei, lucrarea de față se remarcă printr-o privire sinoptică asupra fenomenului, autorul prezentând și situația din Bucovina, Transilvania, Banat, Transnistria, precum și din Principatele unite la 1859 sub Alexandru Ioan Cuza.
Tonul cărții este dat de eseul ”Miracolul Unirii”: ”Mulți participanți la aceste evenimente, ulterior au încercat să își asume lor toată gloria pentru cele produse în martie 1918. Așa, spre exemplu, ex-prim-ministrul Alexandru Marghiloman în memoriile sale afirma că, de fapt, unirea s-a făcut la București, la Chișinău au fost făcute doar formele. Asemenea mostre de judecare simplistă a unor fenomene complexe găsim și în alte părți. Datoria noastră este să punem în valoare adevăratele mobile și resorturi ale fenomenului unificator, care, în această parte a Europei, par să aibă o frecvență tot mai mare. De la Mihai Viteazul la 1600, la 1859, 1918 ș.a.m.d.”. Fiind de o firească inegalitate cantitativă (Colesnic nu ezită să treacă în revistă nume ale unor figuri despre care s-au păstrat foarte puține informații, dar care s-au implicat mai mult sau mai puțin în context), articolele enciclopediei sunt esențializate și, deci, ilustrative. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că, pe parcursul a 80 de pagini, autorul realizează o minuțioasă cronologie a Unirii, începând cu data de 22 martie 1917, atunci când La Chișinău își începe activitatea Sovietul deputaților soldați și terminând cu Încoronarea regelui Ferdinand I și a reginei Maria ca suverani ai României Mari (15 octombrie 1922, Alba-Iulia).
În definitiv, ”Generația Unirii” este o carte paradigmatică, asemenea Istoriei lui George Călinescu și Dicționarului enciclopedic ”Mihai Eminescu” elaborat de acad. Mihai Cimpoi; iar dacă Mihai Cimpoi vorbește despre  ”înțelegerea universului eminescian, a cărui cuprindere exhaustivă e de domeniul viitorului”, după 543 de pagini, Iurie Colesnic finalizează în cheia câtorva rânduri, care, pur și simplu, îi evidențiază tenacitatea: ”Autorul este conștient că această carte nu este decât o fascicolă din Cartea Generației Unirii. Ea trebuie și va fi continuată de toți acei care sunt conștienți de idealul nostru național – unirea tuturor românilor. De aceea rămân în așteptarea materialelor care ne-ar permite finalizarea acestei teme.”

Vasile Gribincea

494 Total Views 1 Views Today

Lasă un comentariu