Pe data de 19.04.2018, în cadrul Salonului internațional de carte, la Liceul „Prometeu – Prim”, a avut loc lansarea cărților „Cavalerul cu aripi de petale” și „Îngerii dispar în ploaie” de Aurelian Silvestru.

Elevii au prezentat mai multe discursuri pe diverse teme în baza cărților.

  1. „Despre universul cărții” – Anastasia Crețu, clasa a VIII-a „D”, profesor Lungu Angela
  2. „ Semnificația titlului Cavalerul cu aripi de petale” – Lungu Ioan -Alexandru, clasa a VIII-a „D”, profesor Lungu Angela
  3. „ Semnificația luminii în culegerea Cavalerul cu aripi de petale”- Adașan Savlina, clasa a VIII-a „D”, profesor Lungu Angela
  4. „ Impresii postlectorale” – Mahu Andreea, clasa a VIII-a „A”, profesor Lungu Angela
  5. „Citind, învăț să fiu” – Culava Mari, clasa a VIII-a „E”, profesor Miron Angela
  6. Interpretarea posterului „Să fie lumină” – Balan Felicia, clasa a VIII-a „E”, profesor Miron Angela
  7.  „Perspectiva narativ- subiectivă în antologia Îngerii dispar în ploaie – Dascăl Otilia, clasa a X-a „A”, profesor Prodan Angela
  8.  „Stări și sentimente ale naratorului în antologia Îngerii dispar în ploaie – Cebotari Aura-Gabriela, clasa a X-a „A”, profesor Prodan Angela

De asemenea, parabola „Templul bunătății” a fost tradusă în franceză de eleva Erhan Sanda, din clasa a VIII-a „E” și în germană de Miron Adrian, din clasa a VIII-a „D” și Chetraru Dan, clasa a XII-a „B”.

Iar elevii ( Gândea Raluca, Palii Maria-Victoria, Miron Adrian, Beniuc Dumitru, Cuciuc Sebastian, Culava Mari, Ceban Costel, Botnaru Valeria, Medeleanu Cristiana, Mahu Andreea, din clasele a VIII-a) au dramatizat parabola „Eșecul lui Seneca”. Un emoționant minispectacol a fost dramatizarea parabolei „Pragul” prezentat de elevii Beniuc Dumitru și Caravasili Adrian, din clasa a VIII-a „E”.

Elevii din clasa a X-a ( Pojar Denis, Ermenco Petru, Dușciac Lucian, Mocănaș Gabriel) au recitat fragmente din romanul autobiografic „Îngerii dispar în ploaie”de Aurelian Silvestru.

„Despre universul creației” ( Crețu Anastasia)

Lectura este un proces cognitiv complex de decodare a simbolurilor cu scopul de a construi sau a deriva sens şi înțelegere- sensul ştiințific, cam rigid, după mine. Dar ce este, de fapt, cititul pentru fiecare dintre noi? Aş miza pe „totul”- inițierea, maturizarea şi, într-un dulce final, pacea. Ne permite tuturor acel strop de interactivitate, de joc cu zeci şi zeci de măşti gata să le schimbăm după bunul plac, ne oferă acele prime slujbe pe care le-am avut vreodată – regizor şi actor- şi ne pregăteşte, în primul rând, pentru experiența reală. Libertatea de imaginație constituie punctul de comuniune al curiozității, al atenției şi iubirii unei persoane pentru citit. Umberto Eco numeşte această slobozenie „intectio lectoris”. Celebrul profesor italian de semiotică reliefează în lucrarea „Limitele interpretării”, 1990, trei forme de interes în actul lecturii: a urmări intenția autorului, descoperind, în calitate de cititor, impulsurile conștiente şi inconștiente care l-au îndemnat să scrie (intentio auctoris), a urmări ce spune textul şi a ține cont de scopurile, orizontul de cultură, dorințele cititorului. „Şase plimbări prin pădurea narativă „ a scriitorului, prin metafora centrală a textului, sugerează faptul că cititorul este provocat permanent să aleagă.
Onorați oaspeți, distinse domnule director, dragi colegi! Vă vom prezenta astăzi câteva dintre alegerile noastre determinate de întâlnirea cu această necesară carte – „Cavalerul cu aripi de petale”, de domnul Aurelian Silvestru, invitându-vă să fiți întru text, în text şi dincolo de text. Am ales să fim traducători, regizori, actori, critici literari. Am cutezat să mergem pe drumul deschis de Editura Princeps și să propunem variantele în limba franceză a textului „Templul bunătății” , tradus și prezentat de Sanda Erhan, cl. a VIII-a „E”, și cea germană a textului „Focul sacru”, tradus de Chetraru Dan, cl. a XII-a , și prezentat de Adrian Miron, cl. a VIII-a „D”. Am cercetat semnificațiile literare și iconice ale luminii, motiv recurent în creația silvestriană, și am ales să dramatizăm „Eșecul lui Seneca” prin care, de asemenea, învățăm să fim.

„Semnificația titlului Cavalerul cu aripi de petale” ( Lungu Alexandru-Ioan)

Universul magic al cărților invită cititorul să se minuneze de ce poate zămisli uimitoarea imaginație a omului.Încerc mereu să citesc cât mai mult, ca să curm suferința așteptării cărților, căci ele trăiesc când sunt citite și sunt în agonie când sunt uitate.

Consider alegerea unui titlu potrivit vitală pentru ispitirea cititorului, e prima incantație în ritualul de vrăjire, e chemarea împătimită sau șoapta candidă a cărții și a creatorului ei de a se prinde de suflet și minte.

În cazul culegerii de eseuri „Cavalerul cu aripi de petale” de Aurelian Silvestru, orizontul de așteptare mi-a conturat imaginea unui cavaler medieval, îmbrăcat în armură strălucitoare, gata oricând să salveze vreo domniță la ananghie.

Lectura textului cu același nume mi-a dezvăluit alt sens al cuvântului, mai puțin utilizat de generația mea : „cavaler- bărbat care însoțește la bal sau la petrecere o domnișoară/ o doamnă, bărbat generos și nobil, plin de abnegație, amabil, binevoitor.” Explicabilă cumva ordinea deslușirii semnificațiilor: dintâi citim despre fapte eroice, ne visăm învingători în luptele imaginare, și doar mai apoi cutezăm câte puțin să exprimăm sentimentele, mai degrabă prin gesturi tandre, cu buchețelul delicat de flori,  decât prin declarații îndrăznețe.Textul îl prezintă pe cavaler în ipostaza tânărului care suferă din iubire. Aripile de petale sunt ghioceii pe care i-a cules pentru fata pe care o plăcea, ea ignorându-l însă, considerând că florile sunt de la altcineva. Delicate și fragile sunt aripile iubirii adolescentine!

Citind culegerea integral, am descoperit în titlu o metaforă a persoanelor care ne ajută de-a lungul vieții să devenim mai buni, să devenim noi: pustnicul care păzește „Secretul nemuririi”, apără temeliile lumii de „aventurierii” care încearcă  să sfideze moartea ieșind din albiile lor; părinții care ne iubesc, orice s-ar întâmpla, asemenea celor din „Pragul” – deși naratorul fusese exmatriculat, tatăl îl iartă, promițându-i că, împreună, vor găsi o soluție, astfel evitând construirea unui prag între ei ;  cei din jur care ne ajută oricând avem nevoie,  chiar și atunci când lucrurile esențiale scapă înțelegerii noastre, fapt confirmat și în textul „Focul Sacru” – unde titanul Prometeu îi oferă foc oaspetelui său de patru ori, chiar dacă omul nu avea grija cuvenită de sursa vieții.  În toate aceste lucrări, cavalerul este reprezentat diferit, dar cu aceeași misiune: de a ne îndrepta spre miezul lucrurilor, îndruma spre visurile noastre.

Autorul însuși este un cavaler , care își „îmbracă” gândul în cuvânt autentic, în pildă, în faptă, apărând  virtuțile  și calitatea noastră de oameni.

Ne invită să fim și noi acei cavaleri înaripați de tot ce este frumos și adevărat , de a ne crește aripile bunătății, onestității, curajului, demnității.

 

„Impresii postlectorale” ( Mahu Andreea)

Cartea „Cavalerul cu aripi de petale” de Aurelian Silvestru impresionează prin capacitatea autorului de a sintetiza o experiență milenară, pe care o toarnă  în tiparele firești ale limbii, adresându-se deopotrivă copilului, această mlădiță urcătoare spre viață, și adultului, grădinarul de suflete, pentru a lua aminte la adevărurile pe care se ține lumea .

„Eșecul lui Seneca”, o povestire ce scoate în relief natura relației profesor-elev, reprezintă o lecție de viață și provoacă la reinterpretarea raportului dintre ființa noastră și întregul univers.

Datorită acestui text, am încercat să mă imaginez în diferite ipostaze ale personajelor și mereu mă întrebam: oare este atât de important profesorul în drumul de inițiere al copilului? De fiecare dată răspunsul este același, afirmativ, deoarece învățătorul este, pentru elev, un arhetip, ce-l inspiră și-l motivează spre rezultate cât mai notabile. Relația dintre acești doi îl influențează mult pe copil, deoarece astfel el își formează aspirațiile, își cunoaște capacitățile și își manifestă atitudinile. Această conexiune nu se limitează doar la cadrul școlii, poate avea impact pe parcursul întregii vieți.

Dorința unui profesor cu vocație, de a-și vedea elevul un om de seamă, este mare, de aceea el îi oferă sprijinul necesar și îl ajută să-și creeze o bună imagine de sine, să se desăvârșească. Uneori, acest lucru este un succes,  alteori – un eșec, așa cum a fost și în cazul lui Seneca, deși el era considerat unul dintre cei mai valoroși filosofi. Domnul Aurelian Silvestru ne face atenți la faptul că o școală bună, un profesor talentat nu sunt de ajuns pentru a ne considera personalități. Trebuie să tindem a fi acel sol fertil în care poate încolți sămânța (pilda semănătorului), să avem dorință și voință de a fi mai buni, de a fi recunoscători celor care ne veghează și ne ghidează.

„Eșecul lui Seneca” este o șansă de a medita asupra fiecărei decizii pe care o luăm, asupra consecințelor inevitabile, care pot să ne înalțe ori să ne prăbușească. De asemenea, întotdeauna trebuie să ne apreciem valorile, deoarece ele sunt pilonul existenței noastre.

 

„Cavalerul cu aripi de petale” ( Culava Mari)

Suntem praf și umbre, o grămadă de oase într-un sac de piele, consumantori de mâncare și moralitate. Pentru a supraviețui, ajungem să mâncăm hrana altcuiva, pentru că propriul eu nu e niciodată de ajuns. Cu moralitatea însă e altceva. Ne inspirăm din creația unuia pentru a da naștere celei proprii. Atunci când tu ai ajuns să fii muza altcuiva, poți spune că ai servit credincios scopurilor lui Dumnezeu, pentru că tu însăți ești sursa nașterii altor capodopere.

Asta am simțit și eu odată cu lecturarea cărții „Cavalerul cu aripi de petale” de Aurelian Silvestru. O explozie de idei. Pildele scurte îți oferă intimitate pentru propriile gânduri, păreri, idei.

Titlul cărții apare în lumina reflectoarelor ca o metaforă, însă  mult prea misterioasă pentru a o înțelege. Citind textul cu același nume, observăm că singurul amănunt ce înglobează ideea cărții este speranța la o lume mai bună. Cavalerul cu aripi de petale reprezintă romanticul din noi, iubitorul de finaluri fericite. Slab înarmat însă, singurele susținătoare fiind aripile , și ele, la rândul lor, fragile. Astfel, ne apare în fața ochilor imaginea unui cavaler pregătit să lupte, sortit parcă eșecului, dar cu puterea de a se ridica și a continua.

În „Recompensa” cavalerul din sufletul bărbatului învinge lupta cu nevoile materiale pentru oferirea a ceva mai bun și pentru a demonstra și soției că fericirea deplină se ascunde în altceva decât în lucruri materiale.

„Făuritorii de școli” ne trezește propria speranță că și în lumea reală, la fel ca în text, mai există ceva bun. Există persoane care participă la apărarea adevărului, la crearea frumosului  și susținerea lui. În cazul cataclismului din pildă, important a fost ca supraviețuitorii să aibă corect plasate, în funcție de importanță, principiile ce ar putea duce la continuitatea vieții în armonie.

Am putea da multe exemple din carte în care acest cavaler cu aripi învinge, însă, la fel ca în lumea reală, deseori suntem nedreptățiți. Această idee apare în final în textul „Eșecul lui Seneca”. Povestirea conturează imaginea unui elev care se întoarce atât împotriva părintelui, cât și împotriva propriului învățător. Cavalerul e perceput ca un geniu. Seneca, în final,  e omorât de mâna pe care a învățat-o să scrie. Tragedia este conturată  de multitudinea de exemple ce le-a prezentat scriitorul în această parabolă.O idee derivată din acest text ar fi faptul  că fiecare profesor are măcar un elev care îi pune în cele mai brutale moduri cunoștințele și potențialul pedagogic la încercare. Însă speranța la un viitor mai bun stă în mâna elevilor care, pe lângă cunoștințe, sunt în primul rând Oameni. Oameni care aspiră spre frumos și bine, oameni pilduitori ca Esop, înțelepți ca Seneca și visători ca Cervantes.

Iată ce ne învață lectura cărții pentru suflet „Cavalerul cu aripi de petale”. Să fim întâi de toate Oameni.

Să fie lumină” ( Balan Felicia)

Lumina – simbol al înălțării, al mântuirii și fericirii divine; semn al purității și al începutului. Aceasta apare ca un motiv central  în cartea „Cavalerul cu aripi de petale” de Aurelian Silvestru, fiind un element primordial al genezei lumii, o matrice absolută a iubirii și cunoașterii.

„Să fie lumină!” este motto-ul nostru astăzi, cuvinte rostite de Dumnezeu „cândva, pe când nu exista nici spațiu, nici timp, în ultima clipă de pe urma Apocalipsei, unde va începe o nouă eră – o eră fără întuneric! Iar omul care va crede în forța binelui va căpăta o nouă șansă. Șansa pe care Dumnezeu o oferă copiilor încă nenăscuți… ”.

Imaginea de alături cuprinde școala, întruchiparea educației și o a doua casă a tânărului în formare. Victor Hugo spunea „Cel ce deschide o școală, închide o temniță”.  Această  învățătură o putem prelua și din povestirea „Făuritorii de școli” , în care se pune accentul pe dorința unora de a construi închisori  versus chemarea altora de a clădi școli.

Imaginea torței are ca scop înfățișarea lui Prometeu furând focul de la Zeus și oferindu-l muritorilor de rând, marcând astfel asumarea riscului și a sacrificiului, a umanității în evoluție.

Ulciorul cu semințe face trimitere la Pilda Semănătorului.  O parte din semințe au căzut pe drum și au fost mâncate de păsări. Altele au fost aruncate în locuri neprielnice și uitate. O bună parte, însă, au căzut în pământ bun și au dat rod.Poate că cineva se întreabă: De ce nu a fost semănătorul mai atent ca să nu risipească seminţele, aruncându-le pe drum sau să smulgă spinii? Tocmai la această întrebare trebuie să răspundem noi, alegând grâul de neghină.

Biserica și crucea oferă aceeași semnificație – credința, un har al Duhului Sfânt, un simbol al speranței spre mai bine.

 

 

 

598 Total Views 7 Views Today

Lasă un comentariu