O carte despre Oxfordul nostru preuniversitar: Liceul „Prometeu”  

 

Presa scrie în aceste zile că în topul liceelor cu cele mai mari medii la bacalaureat, anul curent, conduce Liceul de inventică și creativitate Prometeu-prim.  Tot pe primul loc liceul Prometeu s-a situat și în 2016. Involuntar, te întrebi: Cum se intâmplă că, în timp ce media pe țară la bacalaureat este puțin peste nota 6, la Prometeu media este de 8.55? Ce secrete profesionale dețin cadrele didactice de aici și poate că ar trebui să le cunoască și colegii lor din alte licee?

Răspuns la aceasta, dar și la multe alte întrebări legate de calitatea instruirii preuniversitare am găsit în monografia „Prometeu – liceul care face istorie”, proaspăt apărută la Editura TOCONO din Chișinău. Cartea a ieșit în doar o mie de exemplare, dar ar trebui să se afle pe masa fiecărui director de liceu,  dacă nu la îndemâna oricărui profesor. La fel, ar fi util să o citească orice student de la facultățile pedagogice, pentru ca, înainte de a-și începe cariera profesională acesta să înțeleagă ce îl așteaptă în școală și cum poate depăși  situațiile mai delicate în relațiile cu elevii, cu părinții, dar și cu colegii de muncă. Momentele dificile vor apărea inevitabil în calea sa și mă îndoiesc că  la universitate a învățat cum să treacă peste ele cu capul sus.

Cartea e valoroasă mai întâi ca document, care prezintă în cifre și fapte atât realizările primului liceu privat din Moldova, cât și dificultățile cu care s-a confruntat timp de un sfert de veac de când activează. În cele peste 400 de pagini sunt adunate poveștile de viață a zeci de profesori care și-au legat viața de Prometeu. Mărturii despre modul în care își percep meseria, momentele de vârf trăite la liceu, metodele de lucru cu elevii; la fel, amintirile foștilor elevi și aprecierile unor persoane publice, ale căror destine s-au intersectat cumva cu Prometeu.

Din start ar trebui să menționăm conceptul inedit al lucrării, îngrijite de jurnalista Viorica Cucereanu (ea și redactorul cărții), care a  reușit să contureze un tablou complet al liceului, îmbinând armonios interviurile orale cu amplul material documentar despre activitatea comisiilor metodice, publicațiile semnate de profesori, listele elevilor premianți la olimpiadele republicane și internaționale, poze cu  promoțiile de  elevi care au absolvit liceul din anul 2000 până în 2015 și alte momente de referință din viața instituției.

Istoriile orale, un gen mai puțin explorat la noi, formează partea cea mai captivantă a monografiei. De aici cred că s-ar putea inspira oricare profesor care ar citi cartea. Pentru că istoriile orale dezvăluie, de fapt,  experiența profesorilor intervievați, modul lor de a gândi, felul lor de a fi.  Rând pe rând, 27 de profesori ai liceului își împărtășesc gândurile despre evenimentele care le-au marcat viața la Prometeu. Momentele cele mai importante din viața lor se împletesc organic cu evenimentele istorice prin care a trecut Moldova în ultimii 25 de ani. Dincolo de oameni și caractere, simți tumultul timpurilor, cu proteste de stradă de anvergură, cu lupte pentru alfabetul latin, pentru democrație și stat de drept, la care profesorii de la Prometeu nu au fost  martori pasivi, ci promotori curajoși ai noilor idei.

Citești dintr-o răsuflare aceste istorii și descoperi în ele toate ingredientele succeselor de acum ale liceului. Ele rezultă în responsabilitatea pe care și-o asumă fiecare cadru didactic, în exigența față de sine și respectul cu care își tratează elevii. Un rol aparte, mai ales, în ceea ce privește ținuta și elocința profesorilor de la Prometeu l-au avut și cadrele didactice din România, invitate să predea lecții la Prometeu.

A fost un act de curaj ca, după ani buni de românofobie, directorul instituției, scriitorul și psihologul Aurelian Silvestru să aducă în liceul proaspăt creat, în 1991, învățători din România pentru a prelua clasele primare. Inițiativă pe care o apreciază și astăzi toți profesorii intervievați în carte.  Directorul-adjunct pentru instruire, Constantin Mariniuc, care se află de 21 de ani în acest liceu, povestește: „Până la urmă, cred ca cea mai frumoasă a fost experiența pe care am avut-o în relația cu cadrele didactice din România (…). Mă întâlnesc  cu părinții copiilor pe care i-au învășat profesori din România și toți își amintesc cu drag despre ei. Au avut un atașament imens față de copii și față de noi”.

În istoria orală a profesorului de limba și literatura română, Constantin Șchiopu, doctor habilitat, conferențiar universitar, activitatea de la Prometeu se  împletește cu istoria statului R. Moldova, din ultimul sfert de veac –  revenirea la valorile clasice naționale, editarea primelor manuale cu alfabet latin. Ca autor de manuale, dl profesor nu poate uita provocările la care a fost expus în anii când la guvernare au ajuns agrarienii  – aceștia au înlăturat din învământ un manual de limba romana pe care îl elaborase și l-au înlocuit cu altele, „pline de greșeli științifice, metodologice, tehnice”. Profesorul Constantin Șchiopu susține că  Prometeu i-a oferit toată libertatea de creație. Aici a renunțat la tipare, a putut să experimenteze numeroase metode și procedee de lucru, neatestate în literatura de specialitate, tehnici care ar putea fi catalogate cu drept de autor. Toate acestea și-au găsit reflectare în lucrarea sa „Metodica predării literaturii”, apăruta la Chisinau și în Romania. Lecțiile sale de literatură, sub formă de dezbateri, jocuri, ecranizari, studii de caz etc. au impresionat nu doar elevii de la Prometeu, ci și lumea pedagogică de pe ambele maluri ale Prutului.

Învățătoarea de la clasele primare, Galina Stratulat, compară sistemul de învățământ rusec cu cel românesc, afirmând că sunt două poluri opuse. Până la Prometeu lucrase într-o școală mixtă moldo-rusă. „Acolo drept slogan pentru învățători erau cuvintele unuia dintre promotorii pedagogiei sovietice ideologizate, Anton Makarenko: „Pomoghi slabomu ucenicu, umnâi i tac poimiot!” (Ajută-l pe cel slab, cel deștept oricum va înțelege). Acum îmi dau seama ca asta însemna mediocrizarea tuturor. Școala românească se axează pe altceva – logică, gândire, cunoștințe autentice”, povestește în istoria sa orală invățătoarea Stratulat.

Iar directorul adjunct, Zinaida Vârlan, profesoară de limba franceza, care a fost ani la rând presedinta examenului de BAC și este la curent cu nivelul de cunoștințe al elevilor absolvenți din republică, este de părerea că examenele de bacalaureat au scos în evidentă școlile unde se face carte în mod serios. „Suntem liceul privat cu cele mai inalte rezultate și în 2016, precizez, media pe liceu este de 8,56, iar dacă luam separat pe clase media în clasele cu profil umanist este de 8,73, iar în cele cu profil real de 8, 38. O medie pe școală de 8,56 cred ca este destul de buna, media pe republică fiind de 6,7”, remarcă dna Vârlan. Ca profesoară de franceză, ea este multumită de faptul că  după absolvirea liceului foarte mulți elevi de la Prometeu își continuă studiile în Franța. „A fost un an când dintr-o promoție au fost acceptați 14 absolventi”…

Interlocutorii Vioricăi Cucereanu își mărturisesc poveștile de viață cu deosebită spontaneitate, gândurile lor curg liber, fără pregătiri anticipate și chibzuieli de prisos. Și anume aceasta sporește credibilitatea cartii, conferindu-i un plus de sinceritate și originalitate.

Au avut ceva de spus în carte și foștii elevi, și părinții copiilor care au învățat la Prometeu.

Poetul Vasile Romanciuc afirmă că „Prometeu este Oxfordul nostru preuniversitar”, „capodopera didactică a distinsului om de cultură Aurelian Silvestru”. Iar scriitorul Nicolae Dabija susține că Prometeu „creează caractere” și că „la liceul Prometeu istoria se scrie pe sine. Ea nu are nevoie de copiști, ci doar de protagoniști”.

Jurnalistul Petru Bogatu este de părerea că „Prometeu s-a constituit la noi într-un mit național al renașterii învățământului romanesc de dincoace de Prut”. Iar primul președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, al cărui nepot de asemenea a trecut prin acest liceu, spune despre Prometeu că este liceul performanțelor, al creației, al spiritualității, liceul copiilor isteți și al profesorilor exemplari.

Academicianul Mihai Cimpoi consideră revelator însuși faptul că „directorul liceului este un pedagog dublat de un foarte bun scriitor și om de cultură: Aurelian Silvestru”. Iar poetul Ion Hadârcă crede că „Aurelian Silvestru, abia cu nașterea liceului și-a developat întregul potențial creator – romane, cântece, picturi, aforisme, proiecte arhitecturale – de parcă anume el, renăscându-se, ar fi âmplinit acum 25 de ani”.

Directorul Aurelian Silvestru primește aceste aprecieri cu modestia care  îl caracterizează și susține că o școală nu poate fi opera unui om. În realizările sale „și-a spus cuvântul Dumnezeu,  apoi – copiii, părinții și cadrele didactice contaminate de ideea de a crește suflete. Menirea școlii e să crească suflet!”.

„Prometeu – liceul care face istorie” este o carte plină de lumină și de suflet. La fel cum e și atmosfera de la Prometeu. Se zice că unii profesori care au rămas în afara acestor pagini și-ar dori și ei să-și împărtășească gândurile și experiența. Prin urmare, s-ar putea ca după acest volum să vină și volumul II. Îl așteptăm, pentru că, vorba lui Miron Costin: „Nu este alta mai frumoasă și mai de folos zăbavă decât cetitul cărților”.

 

Tatiana Corai, jurnalistă

1008 Total Views 1 Views Today

Lasă un comentariu